Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Petruţ Pârvescu

niculae toporu’ şi prunii

după paşti

încă mai ardeau candele în cimitir

(la biserica din vale)

lumina lor noapte de noapte printre

livezile-nflorite

urca în sat teamă

niculae

dăduse plugul grapa pământul şi boii

de livada de pruni nici să n-audă

ciudat

toată noaptea au bătut câinii

devale în coastă la gruia

ca lupii la stână

tovarăşii intraseră-n livadă cu topoarele

toacă pe toacă

sub cerul stele şi luna plină

o rugăciune neterminată a zeci de biserici

pădurea în ecouri prelungi

până la ziuă treaba era gata

nuci cireşi gutui şi pruni

la grămadă

culcaţi la pământ cu floarea pe umăr

niculae a sărit cu furca

dar un topor ager cu coada lungă

l-a pălit cu putere

aşa l-a găsit mariţa cu cei opt copii dimineaţa

fără suflare

cu faţa în jos

şi toporu’ înmugurit

adânc înfipt în spate ca o lumânare

aprinsă undeva deasupra florilor de prun!

gheorghe uriaşu’

era primăvară

şi cu toţii aşteptau ziua aceea

însemnată cu roşu în călindar

când

de ani buni gheorghe uriaşu’

intra călare în crâşma lu’ dumitru cinzeacă

în anul acela

sfântu’ gheorghe căzuse într-o joi

după paşti

harmonică ţambalu’ şi trei viori negre lucioase

veniţi de la cocu de cu seară la mâţă chioru’

ca de fiecare dată

acum erau acolo băţ la intrare în faţă

aşteptând cu arcuşurile în mână

să apară conaşu’

popor

tot satul

numai bărbaţi

în frunte cu popa ceaslov

dascălu’ colivă

perceptor lăscaie sanitar cleşte

şi jandarmu’ pistol agăţat în şnur şi sabie

luaseră în cont de dimineaţă câte una mică

şi aveau chef de râs şi de vorbă

pe la zece

suna goarna la primărie

apoi clopotul mare urzea liniştea peste sat

gheorghe

se ştia bine

încăleca iapa lui sură toată şi pornea în buiestru

la pas

pe drum

nimeni

ici-colo câte o muiere răzleţită prin curte

trăgea cu ochiul aşa peste gard

să vadă când vine

când trece

mândru şi chipeş

spre cârciumă primaru’ călare pe iapă

după trei zile şi trei nopţi

gheorghe uriaşu’ ieşea vesel în prag

ultimul

slobozea în aer deasupra trei focuri

albe de puşcă

îşi lua iapa sură de căpăstru

şi pornea agale spre casă la pas pe uliţă

după trei zile şi trei nopţi lumea era făcută!..

paparudele

a treia zi după rusalii

umbra soarelui devenea punct

cald

zăpuşeală cuptor

stam de fleaşcă răstigniţi sub nuc

râdeam povesteam despre noi

piele arsă năpârlită întoarsă

puţoi cu tuleiele-n floare

pe uliţă

liniştea mută

şi dintr-odată pe la ion cobiliţă la vale

prin dreptu’ lu’ mânălungă a’ lu’ raţă

vorbe strigate uimire şi teamă

cu tobe surle şi geamparale

intrase în sat o ceată zgomotoasă de ţigani

dintre pagini slova începea

să vorbească singură

o sită rătăcită de mălai ouă sau bani

deschidea larg orice poartă

acolo

printre femei copii sau bărbaţi

codane lăieţe în pielea goală jocul

prindea pe toată lumea în cerc

rudă paparudă

vedeam bozul verde cu bobiţe negre strălucitoare

coroniţă pe cap la gât şi pe şolduri şirag

vedeam părul lung de abanos răsfirat

peste umeri peste sâni până la genunchi

gleznele subţiri moi

picioarele goale

rudă paparudă

vedeam cerul întors

steaua neagră deschisă-n ghioc

umedă la rădăcină

vedeam mâinile valuri deasupra în spumă

ploaia de vară

aruncată în sus din găleţi belşug

peste focul aprins

rud㠖 paparudă

vino de ne udă

cu găleată nouă

dă doamne să plouă

paparud㠖 rudă

cântec – joc

direct în ţărână

ochii noştri flămânzi prindeau

mura între pleoape

şi o mestecau rând pe rând îndelung!

© 2007 Revista Ramuri